[PARANORMAL]Explicaţii ezoterice uluitoare despre cum şi-a prevestit Vadim Tudor moartea cu o săptămână înainte, scriind poezia “Hai, Moarte, să bem o cafea”!

          În afara şocului morţii politicianului Corneliu Vadim Tudor, probabil că unii dintre voi aţi fost şocat şi de faptul că Vadim a scris în urmă cu doar o săptămână o poezie în care părea că îşi anunţă propria moarte! Citez de pe stiripesurse.ro:

Fondatorul PRM Corneliu Vadim Tudor, în vârstă de 65 de ani, a murit ieri, în Centrul Clinic de Urgenţă de Boli Cardiovasculare al Armatei, unde a fost dus după ce i s-a făcut rău, la ora 18:30! Ultima sa poezie este de-a dreptul șocantă:

ULTIMA CAFEA
Hai, Moarte, să bem o cafea
Ţi-o fac cu caimac, aromată
Mai leapădă-ţi coasa cea grea
Şi mantia asta ciudată.
Te rog să iei loc în fotoliu
Nu mă supără dacă fumezi
După cine eşti, Moarte, în doliu?
De ce tot suspini şi oftezi?
E foarte fierbinte cafeaua
Nu te grăbi, că te frigi
Mai lasă-mi pe cer, încă, steaua
Dacă eu am să mor, ce cîştigi?
Ai venit să mă iei în persoană
Prea mare onoare îmi faci
Din toată specia asta umană
Numai pe mine mă placi?
Hai să-ţi ghicesc în cafea
E bine să ştii ce te-aşteaptă
O cumpănă grea vei avea
Dar tu te descurci, eşti deşteaptă.
Eşti tot timpul în criză de bani
Aici, te asemeni cu mine
De ce să fim noi duşmani?
Eu te-nţeleg cel mai bine.
Lumea te aplaudă de departe
În zvon de corridă, olé!
Fii bună şi-ntoarce-te, Moarte
Să văd: după tine ce e?
Acum eşti captivă la mine
Am vrut să-ţi arăt, draga mea
Că nu-mi este frică de tine:
Ţi-am pus şoricioaică-n cafea.

Corneliu Vadim Tudor
Noaptea de duminică spre luni
6 spre 7 septembie 2015

P.S. E clar, nu poate fi nicio coincidenţă. Prin această poezie, Corneliu Vadim Tudor şi-a prevestit propria moarte. Şi nu e singurul. Multe persoane, înainte de a pleca din această lume, au tot felul de “profeţii” despre propria moarte. Dar, cum se întâmplă acest lucru? E doar un simplu presentiment al minţii? Faptul că fiinţa umană în întregime percepe timpul prezent cu întârziere (maxim 6 luni). Cum se întâmplă acest lucru mai precis? Omul percepe cu întârziere realitatea din jurul său; mai precis, realitatea are loc deja, dar omul o percepe mult mai târziu. Dacă toate fenomenele de previziune, profeţie sau alte evenimente asemănătoare se datorează întârzierii creierului, a conştiinţei umane sau a trupului în a observa evenimentele din jurul său, atunci am putea avea o anumită explicaţie logică pentru toate aceste fenomene. Şi atunci, nu există “a vedea viitorul”, nu există destin, ci doar o încetineală a conştiinţei noastre. Uneori însă, aceeaşi conştiinţă a noastră poate avea “scăpări” şi percepe evenimente ce par a fi din viitor, dar sunt din adevăratul prezent pe care noi îl credem că este viitor.
În cazul lui Vadim Tudor, lucrurile probabil că aşa s-au întâmplat: moartea îl cuprinsese deja pe poet (într-o altă dimensiune), subconştientul său a primit aceste semnale şi a putut scrie acea poezie premonitorie. Însă întreaga sa fiinţă a fost cuprinsă de moarte o săptămână mai târziu, în aceatsă dimensiune. Lucrurile acestea merită studiate mai bine, pentru că sunt extrem de importante şi nu studii de 2 bani ale cercetătorilor, ca de exemplu: “E mai bine să faceţi dragoste înainte de masă sau după?”

Sursa: lovendal.ro